Asociația Română din Canada, reper al limbii și identității noastre culturale. Convorbire cu Felicia Popa, președinte ARC – de Veronica Balaj
În 1952, în Quebec, lua ființă o Asociație a românilor stabiliți în Canada, cu dorința de a păstra legătura cu tradițiile și limba maternă, prin acțiuni culturale, educativ-sociale. Inițiativa a rezistat în timp și a devenit un reper în contextul multicultural canadian. În prezent, funcția de președintă este onorată de doamna Felicia Popa, implicată în Asociația Română din Canada din 2018 și devenită președintă în 2022, cunoscută nu doar prin implicarea în acțiunile de voluntariat, ci și prin emisiunile realizate la Televiziunea Nașul TV Canada, Montreal, dar și ca manager al firmei HyeGrafix din Montreal. Am invitat-o la o discuție mai aparte, pentru a afla cum se pot realiza lucruri importante pentru comunitate, doar prin dăruire, fără un profit material. 
– Doamna Felicia Popa, vă mulțumim pentru acceptul d-a face o mărturie despre ARC! Vă rugăm să ne prezentați mai întâi câteva secvențe din istoria acestei Asociații. Mai ales că aveți o îndelungă legătură, ani buni ați deținut funcția de secretară a acesteia. Cinste fondatorilor, oare cine au fost?
– Vă mulțumim pentru oportunitatea de a face cunoscută Asociația Română din Canada. Suntem cea mai veche asociație românească de tip laic din Canada, construită integral prin efortul comunității, fără ajutor din România, și, totuși, nu am avut mereu vizibilitatea pe care o merităm. ARC a fost fondată în 1952, la Montreal, de un grup de români dedicați: Gheorghe Loghiade, Gheorghe Stanciu, Petre Sultana, Miron Georgescu, Nichita Tomescu, Florin Marghescu, Ion Țăranu, Alexandru Fonta și Mihai Pop. Scopul a fost și rămâne păstrarea identității culturale românești prin activități educativ-culturale și sociale. Un moment definitoriu a fost achiziționarea, în 1970, a terenului din Val-David, astăzi „Câmpul Românesc”, datorită generozității familiilor Alexandru Fonta, Vasile Posteuca și Jean Țăranu. Acolo continuăm să organizăm evenimente culturale și sociale, menținând vie legătura comunității românești din Canada.
– Programul de pornire se mai păstrează în documente? Ar fi interesant de reamintit acțiuni importante desfășurate de-a lungul timpului de către înaintași în organizarea ARC.
– De-a lungul decadelor, ARC a organizat numeroase evenimente, inclusiv picnicuri, lansări de carte și activități educativ-culturale, consolidând legăturile dintre membrii comunității și promovând cultura română în diaspora. Momente importante înainte de 1989 includ:
• 1960: ARC prezintă memorii în numele românilor din Canada la Comisia Dunton Laranger, unde românii canadieni s-au pronunțat clar în favoarea bilingvismului englez-francez și a aportului benefic al celorlalte curente culturale în condițiile de libertate oferite de Canada.
• 1965: ARC semnează apelul de subscripție pentru construirea noii biserici Buna Vestire de pe Cristoph Colomb, Montreal.
• 1970 : Se obține permisul de „Apel de Urgență” pe întreaga Canada, în urma inundațiilor din Romania
• 1971: Din inițiativa ARC se înființează prima emisiune de radio în limba română la Montreal – „Ora de Radio”, difuzată săptămânal până în 1999, preluată ulterior de F.A.R. sub numele „Antena vă aparține”.
• 1973: ARC participă cu un cor și o echipa de dansuri la cel de-al VII-lea Festival Folcloric Canadian de la Baie St. Paul (Quebec). Succesul a fost deplin și organizatorii festivalului au înmanat coralei si echipei de dansuri “Miorita” drapelul de onoare al Festivalului.
• 1974: Se formează Federația Asociațiilor Române din Canada (FAR Canada), unind organizații din 10 provincii pentru evenimente culturale, sociale și de sprijin pentru românii stabiliți aici.
• 1981: Din inițiativa ARC, în colaborare cu Parohia Buna Vestire, Societatea Femeilor, Societatea „Constantin Brâncoveanu”, Ora de Radio, Biserica Greco-Catolică Română și FAR Canada, s-a lansat către românii din Montreal apelul de subscripție pentru construirea Centrului Cultural Român din Montreal. Guvernul din Quebec a acordat atunci un sprijin de 100.000 de dolari, sumă destinată exclusiv ridicării sediului, care trebuia să fie un spațiu cultural deschis organizațiilor fondatoare și celor afiliate ulterior. Din păcate, în 2003, Centrul Cultural Român a fost desființat, iar clădirea – construită prin efortul și contribuția comunității românești – a fost preluată abuziv de Parohia Buna Vestire. De atunci, imobilul este administrat în mod autoritar și discreționar, contrar scopului pentru care a fost creat, iar beneficiarii reali nu mai sunt românii, ci în majoritate persoane de alte naționalități.
• 1988: Din inițiativa ARC, se înființează emisiunea de televiziune „Tele-Roumanie”.
– Ce anume aveți ca „moștenire”, nu doar din punct de vedere spiritual, inventiv? Putem include locația, Val–David?
– În octombrie 1970 au fost puse bazele Parcului ARC de la Val-David, cunoscut și ca „Satul Românesc din Laurentide” sau „Câmpul Românesc”. Pe cei peste 263.000 metri pătrați, parcul a devenit un loc de întâlnire și recreere pentru comunitatea română, găzduind festivități istorice, adunări sociale, picnicuri, evenimente religioase și concerte de muzică românească. În 1973 a fost adusă o mică capelă, considerată un bun istoric al patrimoniului religios al Quebecului. Clădirea provine de la mănăstirea Surorilor Congregației Maria Maica Domnului din Ville Saint-Laurent (1920) și îmbină elemente de arhitectură neogotică și neoclasică. Recunoașterea contribuției comunității românești a venit în anii ’80, când au fost inaugurate strada Predeal-Trudeaul și Podul Românilor, două toponimii unice în Quebec. În 2003, la 50 de ani de la înființarea ARC, a fost inaugurat Muzeul ARC, care expune obiecte, costume și cărți donate de membri. În 2022-2023, muzeul a fost reabilitat, ferestrele au fost înlocuite cu termopane, iar biblioteca românească a fost organizată pentru a sprijini educația și păstrarea tradițiilor culturale.
– Știu că au fost perioade cu obstacole. În ce sens și cum ați reușit să le depășiți?
– Așa cum ați menționat, Asociația Română din Canada a trecut prin perioade cu obstacole semnificative. După trecerea în neființă a fondatorilor, implicarea membrilor comunității române a scăzut considerabil. Mulți dintre urmașii acestora nu au avut copii, iar cei care au avut, de cele mai multe ori proveneau din căsătorii mixte și nu au învățat bine limba română, ceea ce i-a făcut să se simtă mai puțin conectați la țara părinților lor și a dus la o diminuare a interesului pentru activitățile și misiunea asociației. În plus, în anumite perioade, conducerea a fost preluată de persoane al căror principal interes era financiar sau de promovare a propriilor afaceri, mai degrabă decât sprijinirea comunității și păstrarea identității culturale românești. Cu toate acestea, prin eforturi susținute și implicarea membrilor devotați care și-au dorit cu adevărat să continue misiunea fondatorilor, am reușit să revitalizăm Asociația Română din Canada, să consolidăm comunitatea și să păstrăm vie cultura și tradițiile românești în diaspora.
– În momentul de față, ce anume presupune a fi președintele unei Asociații atât de vechi, cu proiecte atingătoare de tradiții și cultură românească peste ocean, în contextul unei admirabile multiculturalități, așa cum este în Canada, deci și în Quebec?
– A fi președinte al Asociației Române din Canada înseamnă mai mult decât a organiza proiecte sau evenimente. Trăim într-o societate multiculturală și globalizată, care deseori nu doar că nu încurajează păstrarea tradițiilor, ci contribuie la slăbirea legăturilor familiale și la ruptura de credință. În acest context, misiunea noastră devine cu adevărat provocatoare: să păstrăm vii tradițiile, valorile și identitatea românească. Provocarea cea mai mare este să ajungem la tinerii născuți aici, să le arătăm că rădăcinile lor, poveștile și cultura părinților lor sunt un dar de preț, care merită continuat și transmis mai departe. Este un efort de răbdare și dedicare, prin evenimente, proiecte culturale și educative care să facă tradițiile relevante și atractive pentru generațiile noi. Fiecare tânăr implicat, fiecare succes, ne arată că, deși societatea modernă poate pune presiune asupra identității, cultura românească poate fi păstrată și chiar să înflorească peste ocean.
– Merită precizate câteva selecțiuni din programul pe care îl aveți în desfășurare, dar și rememorarea unor acțiuni de amploare pe care le-ați organizat.
– Programul nostru în desfășurare include o serie de proiecte culturale și educative menite să păstreze și să promoveze tradițiile românești în Canada. Un aspect esențial al acestor activități este colaborarea strânsă cu alte asociații care împărtășesc aceleași idealuri cu noi și aici aș aminti Ansamblul de dansuri populare Datina, care reunește un grup de copii care duc mai departe dansurile populare românești. Din păcate, astfel de colaborări autentice sunt rare. Cel mai important partener al nostru rămâne Episcopia Ortodoxă Română, care a fost prezentă la aproape toate evenimentele organizate la Val-David încă de la începutul mandatului meu. Deși Asociația Română din Canada este o organizație laică, motto-ul nostru de la înființare, „Nihil Sine Deo”, continuă să fie firul roșu care unește românii și menține coeziunea comunității, ghidând toate activitățile și proiectele noastre.
– Finanțarea este un punct cheie. Mai ales astăzi. Aveți vreun sprijin în acest sens?
– Finanțarea este o provocare constantă, iar singurul sprijin real vine de la oamenii dedicați care muncesc benevol pentru păstrarea Parcului de la Val-David și de la cei care ne susțin prin prezența lor la evenimente. Acești voluntari sunt inima asociației, și fără devotamentul lor, munca noastră ar fi mult mai grea. Deși există câteva companii românești la Montreal, acestea sunt adesea reticente să sprijine cauzele noastre. Cu toate acestea, pasiunea și implicarea comunității ne dau forța de a continua să promovăm și să păstrăm vii tradițiile și cultura românească, chiar și în fața unor dificultăți financiare constante.
– Există o motivație pentru îndelungata implicare în acțiuni de voluntariat. Cum ați defini-o?
– Motivația pentru implicarea mea îndelungată în acțiuni de voluntariat vine din dorința de a păstra și transmite valorile, tradițiile și cultura românească generațiilor următoare. Este mai mult decât o responsabilitate; este o misiune personală de a menține vie identitatea comunității noastre și de a crea un spațiu în care românii din Canada să se simtă conectați la rădăcinile lor. Fiecare eveniment organizat, fiecare proiect dus la bun sfârșit, fiecare tânăr implicat îmi confirmă că efortul voluntar este valoros și că dedicarea poate avea un impact real, aducând comunitatea mai aproape și păstrând vie cultura românească peste ocean.
– În orice muncă, mai ales la nivel de lider (desigur, și în context de voluntariat), se impun anumite valori personale, cum ar fi, empatia, onestitatea, corectitudinea, respectarea promisiunilor. În ce vă privește, care ar fi ordinea sau ce anume ați adăuga la acestea?
– În activitatea mea de lider și voluntar, valorile personale reprezintă busola care ghidează fiecare decizie și acțiune. Ordinea pentru mine ar fi: credința în Dumnezeu, care oferă sens și direcție; onestitatea, pentru că fără ea nu poți construi încredere; respectarea promisiunilor, pentru că fiecare angajament trebuie onorat; empatia, pentru a înțelege nevoile și așteptările comunității; și corectitudinea, pentru a asigura echitate și transparență. Aș adăuga și dăruirea și perseverența, pentru că voluntariatul presupune sacrificiu și răbdare, iar doar prin implicare constantă și pasiune poți obține rezultate care să conteze cu adevărat pentru comunitate. Aceste valori nu sunt doar principii de conduită; ele sunt fundamentul relațiilor sănătoase și al unui leadership autentic. Credința păstrează trecutul viu, sacrificiul clădește prezentul, iar istoria ne arată calea de urmat. Aceasta este misiunea noastră – să păstrăm vii cultura și tradițiile românești, ghidați de credință și respect pentru cei care au construit comunitatea înaintea noastră.
– Între atâtea proiecte, este nevoie de o anume „tehnică” în a păstra echilibrul responsabilităților? O puteți recomanda și altora?
– Da, în gestionarea mai multor proiecte simultan, echilibrul responsabilităților este esențial. Pentru mine, cheia constă în organizare, prioritizare și delegare. Este important să identifici ce este urgent și important, să stabilești termene clare și să implici oameni de încredere care să preia sarcini, astfel încât fiecare proiect să poată fi dus la bun sfârșit fără să se compromită calitatea sau angajamentul față de comunitate. De asemenea, răbdarea și flexibilitatea sunt indispensabile: nu totul merge perfect de la prima încercare, iar adaptarea la situații neprevăzute face parte din proces. Această abordare poate fi cu siguranță recomandată și altor lideri de organizații, mai ales în voluntariat, unde resursele sunt limitate și implicarea este benevolă.
– În contextul multiculturalității, care credeți că este aportul Asociației pe care o conduceți?
– Într-un context multicultural, aportul Asociației Române din Canada constă în păstrarea și promovarea identității și tradițiilor românești, oferind comunității un spațiu în care cultura, valorile și credința românească sunt respectate și transmise mai departe. Prin evenimente culturale, proiecte educative și colaborări cu alte organizații, reușim să menținem vie legătura românilor din diaspora cu rădăcinile lor, oferindu-le totodată posibilitatea de a se integra armonios într-o societate multiculturală. Aportul nostru nu este doar conservator; el este și un punct de dialog și schimb cultural, prin care românii contribuie la diversitatea Quebecului și Canadei, demonstrând că păstrarea identității nu contrazice integrarea, ci o completează și o îmbogățește.
– Tinerii români, unii născuți aici, manifestă interes pentru acest gen de manifestări care să–i reprezinte ca aparținând unor rădăcini?
– Interesul tinerilor români, chiar și al celor născuți aici, pentru manifestările care reflectă rădăcinile lor depinde foarte mult de educația primită acasă. Familia este primul loc unde se sădește sămânța tradițiilor și valorilor, iar ceea ce este învățat și transmis aici va da roade mai târziu, când tinerii se implică în comunitate sau participă la evenimente culturale. Într-o societate modernă, în care tehnologia și ritmul alert al vieții deseori apropie mai puțin oamenii decât ar părea, este esențial ca tinerii să nu își uite rădăcinile. Păstrarea legăturii cu tradițiile și cultura românească nu este doar un act de memorie, ci și o modalitate de a-i face să simtă mândria și frumusețea identității lor, de a le arăta că nu sunt singuri și că fac parte dintr-o comunitate care îi susține și îi iubește.
– Mulțumim pentru această mărturie și sperăm să vă fie alături cât mai mulți compatrioți stabiliți în Canada!
– În încheiere, aș dori să subliniez că păstrarea rădăcinilor noastre este o datorie pe care o avem față de cei care ne-au precedat. Românii din trecut au plătit adesea cu prețul vieții pentru credința și identitatea lor, iar noi avem responsabilitatea de a păstra limba, tradițiile și valorile care ne definesc ca popor. Așa cum spunea Lucian Blaga: „Cultura este temelia unei națiuni; cine își uită rădăcinile, își pierde și sufletul”. Este responsabilitatea noastră să transmitem mai departe aceste rădăcini, pentru ca generațiile viitoare să crească mândre de identitatea lor românească și să continue să ducă mai departe lumina credinței și a tradițiilor.
Interviu aparut pe site-ul Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România - https://uzpr.ro/29/09/2025/asociatia-romana-din-canada-reper-al-limbii-si-identitatii-noastre-culturale-convorbire-cu-felicia-popa-presedinte-arc-de-veronica-balaj/
